|
Era prin vara lui 2002. Elevi la Campina, primul an. Si venea week-end-ul, cel mai asteptat moment al saptamanii :P Noi,
adica cativa "nebuni", mai mult sau mai putin, am decis ca de data asta sa nu mergem acasa ci sa facem ceva mai
interesant. Si iata cum a aparut ideea "ce-ar fi sa mergem la Vf. Omu?". Zis si facut! A fost cea mai frumoasa drumetie
pe care am facut-o vreodata! Am plecat de la scoala intr-o zi de vineri, cam pe la 13:00 - 13:30 si ne-am dus cu trenul pana
in Poiana Tapului, de unde am inceput escaladarea muntilor...
Nu pot uita niciodata acea zi de 01 iulie 2002. Deasupra unei paduri din Poiana Tapului, intr-o poiana, de unde era un peisaj
magnific, faceam o pauza bine-venita. Aveam radioul cel roz al lui Fory si imi amintesc de bucuria pe care am avut-o cand
au anuntat rezultatul meciului de deschidere al Campionatului Mondial de fotbal din Franta, Franta-Senegal 0-1. O vreme superba
afara, soarele stralucea, noi eram tineri si totul era minunat...
Am plecat vreo 11 oameni in aceasta magnifica "expeditie", majoritatea din clasa mea, 521, compania 5 (Dragos Vasile).
Imi amintesc ca am urcat pana aproape de a se intuneca si am ajuns la cabana "Cuibul cu dor", unde, in apropiere
ne-am instalat corturile. Bineinteles, dupa ce am mancat ceva, ne-am pus in jurul focului, unde, impreuna cu un prieten de-al
nostru dintr-o alta clasa, Liviu din Brasov daca bine imi aduc aminte, care avea o chitara, am cantat pana tarziu in noapte...
Daca nu ati umblat, nici nu va dati seama ce minunatii avem in tara asta. Pot aminti unele la care am fost in aceasta drumetie,
cum ar fi Cascada Urlatoarea, Pestera Ialomitei (vezi foto mai jos) cu Cascada Ialomitei, barajul si lacul Scropoasa, unul
dintre cele mai frumoase lacuri pe care le-am vazut, Babele, de unde o parte dintre ai nostri s-au intors la scoala ca erau
rupti de oboseala, si, sa nu uit zona cu cabana Padina. Padina...Hmmmm. Acolo am petrecut cea de-a doua noapte. A fost cea
mai tare noapte de pana atunci. Am mers acolo intr-un restaurant si ne-am pus toti la o masa mare. Era plin de turisti pe
acolo. Acum incercati sa va imaginati asta: chitaristul nostru incepe sa cante fel si fel de melodii asa ,mai in soapta la
inceput, apoi incepem si noi iar apogeul il atingem cand este cantata melodia de la Metallica - Nothing else matters si toata
lumea incepe sa cante alaturi de noi. A fost un moment unic in viata noastra pe care vi-l doresc tuturor sa-l traiti macar
o data.
|
| Lungu Ionut, Floricica Adrian, Fory, Damoc Dorin si eu |
| In Pestera Scarisoara |
|
Nu va mirati de ce eram asa de imbracati, cu toate ca era 2 iulie. Vremea a fost superba pana la Pestera Ialomitei. De aici
incepue urcusul propriu-zis. Dupa 5 minute de mers in spatele nostru apar cei mai nergi nori pe care i-am vazut, dupa care
incepe putina ploaie urmata de o ninsoare cum n-am vazut. Cine se gandea la ninsoare in mijlocul verii? Mai ales pe creasta
Omu era un viscol ca abia mai vedeam. In cele din urma am reusit sa ajungem la cabana Omu, unde am baut unul sau doua ceaiuri
calde, de-am schimbat ca eram uzi pana la piele, dupa care am si coborat in Busteni. Problema era ca de aici nu mai stiam
drumul pe unde se ajunge in Busteni. Omul de la cabana a spus ca se grabeste sa vada nu stiu ce meci din ziua aia si nu mai
sta dupa noi, sa-i urmam urmele prin zapada. Intre timp au mai venit 2 oameni cu care am coborat... si am coborat... si nu
se mai termina coborarea. Era o padure interminabila numai in coborare. Astea au fost niste momente destul de grele, cand
ne rugam sa mai vina o zona unde sa urcam putin sa se termine odata coborarea. In Busteni mai aveam de asteptat vreo ora pana
venea un tren sa ne duca la scoala, dar am avut noroc si am prins o ocazie care m-a dus pana in Campina. Dupa ce am facut
un dus fierbinte de tot au ajuns si prietenii mei cu trenul si a urmat o noapte de odihna atat de mult asteptata...
|
| Intr-o grota la Padina |
Cam asa se poate descrie in mare, cea mai frumoasa excursie a mea. Sfatul meu este: iubiti natura si umblati cat mai mult
pentru a descoperi frumusetile acestei minunate tari in care am avut norocul sa traim!
|
